Poveste

💢Ⓜ️Poveștile și rolul lor în terapie.

Ⓜ️De când am început să practic acest sport al psihologiei, jucând diverse partide pe diverse terenuri cu diverși protagoniști înșiruiți pe vârste de pe la 7 până pe la 89 de ani, terenuri de altfel cu particularitățile lor, când pe cele pentru cupluri, când pe cele pentru copii, când pe cele ale sexualității sau ale comportamentelor.

Ⓜ️Cam de pe atunci am devenit povestitor.

👀Până la acel moment doar citisem și acumulasem sute de informații din povești.

👀Acumulasem informații chiar și din poveștile celor din jur sau chiar din poveștile mele. Ⓜ️Frumusețea acestei meserii pe care începusem să o practic chiar de pe băncile facultății și asistență și îndrumarea cuiva, erau poveștile pe care le auzeam zilnic de la fiecare dintre pacienți, povești care îmi umpleau sacul cu povești.

👀Povesti de viață, de suflet, povești cu tâlc, povești cu soare sau cu nouri, povești cu lacrimi și durere, povești fericite cu sfârșit tragic, povești, povești, povești.

Ⓜ️POVEȘTILE DAU SENS VIEȚII NOASTRE !

💢De cum ne naștem, auzim și spunem povești. Ⓜ️Poveștile – cea mai veche formă de comunicare, de până la apariția scrisului încoace, tot prin povești comunicăm. Cu justețe afirm, că poveștile sunt oglinda noastră, a fiecaruia din noi, a unui popor, a unei singure ființe sau a milioane de suflete, ele înglobează înțelepciunea, experiența curentă sau învechită de secole.

Poveștile reprezintă adevăruri fundamentale.

💯Ele ne oferă răspunsuri la primele întrebări existențiale, astfel, sunt primele eu ultimele creații artistice prin care cunoaștem lumea.

💯Poveștile ne modelează.

💯O poveste bine spusă are impact.

💯Poveștile îi modelează deopotrivă și pe narator, și pe ascultător.

💯Pe cel dintâi – în arta narării, de a fi convingător și artistic; pe cel de al doilea – în arta ascultării, întărește capacitatea de ascultător și trezește empatie.

Ⓜ️Povestea, care este la îndemâna oricui, rămâne cel mai lesnicios instrument de educare, de cultivare a valorilor general-umane, de tezaurizare a înțelepciunii populare.

Ⓜ️O poveste poate fi spusă în mai multe feluri, adică este și un mod de a ne exprima creativitatea, depășind învățarea lineară, și o metodă de stimulare a creativității, accesând întreaga capacitatea cerebrală.

Ⓜ️Lexemul „poveste” omniprezent în vorbirea noastră cotidiană, are au un larg câmp lexical:

- care este povestea ta?

- ce istorie ai?

- știi povestea lor? (cu tentă de bârfă);

- o casă de poveste = foarte frumoasă;

- de poveste acest fapt = demult s-a trecut;

- nici poveste = nici pomeneală;

- stăm la povești = la taifas;

- nu-mi spune povești = lucruri neadevărate, brașoave.

💯Limbajul poveștilor este unul colorat, plin de frazeologisme, zicători, proverbe, etc.

💯Nararea poveștilor este un bun exercițiu pentru dezvoltarea coerenței vorbirii și extinderii vocabularului.

Ⓜ️O poveste inspiră, deci poate iniția scrierea de alte texte.

Ⓜ️Poveștile formează ușor o comunitate de cititori, iubitori de povești.

💯Dacă o poveste a plăcut, trimite la alte povești, adică se fac trimiteri imediate la surse.

❓Ce anume face o poveste interesantă?

Ⓜ️Ceea ce îi ajută să își dezvolte o curiozitate reală. Și aici, enumerăm: abilitățile naratorului și subiectul selectat adecvat grupului de vârstă.

❗PLEDOARIE ÎN FAVOAREA POVEȘTILOR❗

Era odată un băiețel căruia tare îi plăceau poveștile.

Să le asculte, să le spună.

Creștea cu mare dragoste de cuvânt.

Era admiratoarul vocilor frumoase.

I-ar fi plăcut să fie medic, prezentator TV, actor, inginer, psiholog etc.

Și nici seama nu și-a dat când le-a avut pe toate în mână.

Unde?

Când?

În ce poveste?

La bibliotecă!

Cucerit de ceea ce face, au trecut ani buni, în care a îmbinat vocea, imaginația și devotamentul!

Peste 15 ani de spus povești.

La început era cuvântul și imaginile de pe fila cărții, apoi au urmat artefacte, desene și mai târziu, păpuși.

Niciodată n-am lecturat poveștile, nu, nu este rău în a lectura, dar așa mi-am făgăduit întotdeauna să narez cu artistism, developând eroi și construind caractere.

Când viața de bibliotecă devenea mai anostă, ce foloseam?!

O poveste!

Când doream altceva, la ce recurgeam?

La o poveste!

Da, o poveste bună te scoate din toate necazurile. Și nu contează cum arată biblioteca ta, este utilată, modernizată sau nu, o poveste este binevenită oriunde.

Am narat povești copiilor, și adulților la terapii, pe strada, în parc, la traininguri. Nu a contat niciodată numărul de ascultători.

Am făcut-o cu aceeași pasiune pentru unul, doi, o sută, peste 500 de persoane.

Mi-aduc aminte, când am mers extramuros la o activitate, într-o sală de festivități nu prea mare, dar cu mulți elevi și, respectiv, gălăgie multă. Nimeni nu putea să-i liniștească.

Mi-a venit rândul mie, aveam o revistă de psihologie, sau o prezentare de activitate, atunci, am renunțat și am spus o poveste.

Urechiușele s-au ciulit și eu am fost ascultat, adică povestea a fost ascultată.

Și ce poate fi mai poate fi mai plăcut, decât atunci când ești întrebat de unde luați aceste povești minunate?

Pe strada când eram văzut de către cei mai mici, îi auzeam cum tălmăcesc părinților, este domnul cu povești. Nu eram domnul doctor, crea ce mă bucură extrem.

Mă necăjeam să îmi fac calcule estimative ale orelor de poveste.

Da, epopeea mea legată de povești s-a extins când am început a creea povești digitale, că această poveste.

Iar telegramele destinului au venit atunci, când am devenit formator povești digitale asemenea acesteia.

În acest rol îi ajut pe alții să creeze și să nareze propriile povești, să învețe comportamente, să citească câte o poveste.

Este plăcerea de a participa la realizarea viselor lor.

Ce poate avea distinct o poveste?

Alura pe care i-o dai, șarmul pe care i-l imprimi, vocea care transmite povestea.

O poveste va fi întotdeauna bine recepționată dacă este însoțită de suficient material ilustrativ, în cazul meu poze.

Printr-o poză este mult mai ușor să transmiți un mesaj, cititorul nu te observă pe tine, el vede doar poza.

Și pentru a fi mai relevant, consecvent în ceea ce fac, am pornit să-mi confecționez poze.

Însă niciodată o poza nu poate cuprinde 1000 de cuvinte.

Deci atribui o poza fiecărui articol însă conținutul său este esența pozei și nu invers.

Este timpul pentru poveste. A ta, a mea, a tuturor. Dar fiecare poveste are măcar o învățătură în contextul său.

Ș'am încălecat p'o șa ...